Biserica Reformată din Șimian
Biserica Reformată din Șimian, aparținând Parohiei Reformate din Érmellék, avea 1162 de credincioși în anul 2005. De aceasta aparțin următoarele biserici mai mici: Șimianul Nou cu 93 de credincioși, Barantău cu 70 iar Voivozi cu doar 6 persoane. Credincioșii din biserica noastră sunt cunoscuți de către parohie ca oameni care țin la parohia lor, la credința lor și au grijă de biserică.
În înregistrările din 1790 se scrie următoarele despre acest monument de artă, biserica noastră reformată: " Biserica a fost făcută din cărămidă arsă, e o clădire foarte veche, care reiese din faptul că porțile ei sunt ciopnite din piatră." Imaginea actuală a bisericii a fost formată în secolul XVIII în timpul lărgirii ei. Despre acestea putem citi în a doua Înregistrare a parohiei: " În 1780 biserica Șimianului a fost renovată atât în interior cât și în exterior, adăugate la ea două prispe, cu ajutorul devotamentului și hărniciei lui Fráter József, fostul administrator șef și Sári Ferencz, ca vicecurator." Forma actuală a bisericii s-a realizat în 1795, când, conform Înregistrării a doua " Partea estică a bisericii s-a lărgit cu 5 stânjeni. La 4 Mai, 1795 s-a pus fundamentul ei cu ajutorul fostului administrator șef de la eclesia, Kövér Imre, și al locuitorilor din Șimian." Biserica lărgită și renovată a fost sfințită la 15 Noiembrie, 1795 de către preotul satului, Szántó János. El și-a exprimat devotamentul față de Dumnezeu pentru isprăvirea muncii pe baza versurilor 2-3 din psalmul 84. astfel: " Ce iubite sunt casele tale, Doamne. Sufletul meu arde, inima și trupul meu triumfă după Dumnezeu."
Fosta biserică nu avea turn până în 1776, când, conform înregistrărilor, cu acordul reginei Maria Tereza credincioșii au ridicat un turn din lemn pe o bază din piatră pe partea nordică a bisericii. După un timp, când acest turn din lemn s-a învechit, credincioșii au ridicat o bază de clopot mai simplă până în 1846. Piatra de bază a turnului de azi a fost pusă la 1 Septembrie, 1846. Lucrările începute pentru acest turn au fost oprite de revoluția și lupta pentru libertate din 1848. Din cauza situațiilor economice și politice lucrările legate de construirea turnului au fost continuate doar în 1858. La 1 Iulie, 1858 au terminat construirea turnului iar la 27 Iulie cele două clopote au fost puse la loc. Lucrările s-au terminat la 22 August, 1858 când antreprenorul Szmeták János a așezat globul pe vârful turnului bisericii. La sfârșitul secolului XIX. În 1892 a avut loc renovarea totală a clădirii. Renovarea și lucrările sunt menționate pe o placă lângă intrare: Partea nordică acestei biserici s-a construit în 1795 și partea sudică a fost renovată în 1805. Era renovată în 1860. Turnul a fost renovat și vopsit din nou în 1892 iar costurile au fost suportate de credincioșii reformați.
Biserica avea un acoperiș de șindrilă până în 1938. În 1914 acoperișul turnului a fost refacut din tinichea iar acoperișul bisericii în 1938. În secolul XX. biserica a fost renovată de mai multe ori. În 1956 a fost renovată atât în interior cât și in exterior. În 1989-90 a avut loc renovarea exteriorului bisericii, iar în 1996 am executat lucrările interioare.
Vechimea bisericii este arătată de două uși cioplite din piatră. Pe lângă acesta o altă curiozitate a bisericii este și ornamentul ei adică amvonul gravat care se deosebește de amvoanele din alte biserici reformate unde este pictat. Conform înregistrărilor, Ványi Mihály senior a facut o propunere parohiei, adică a promis că el suportă cheltuielile pentru pictarea și poleiala amvonului. Acest lucru s-a realizat la 10 August, 1807, gravările au fost poleite iar celelalte părți au fost vopsite cu vopsea verde de lăzurit și cu vopsea de ulei sidefată. Pe amvon se află trei tablouri. Tabloul de pe parapet redă scena schimbării la față a Domnului. Pe tabloul lateral este redat Moise și tăblile din piatră iar în spate este întâlnirea lui Iisus cu femeia din Samaria. Lucrările au costat 390 Rhft. În această perioadă de trecere din stilul baroc în clasicism au apărut în mai multe așezări amvoane populare care erau ornamentate de tablouri făcute de pictori provinciali. Se presupune că acest amvon a fost făcut într-un atelier de acest gen. Numele pictorului nu apare nicăieri în înregistrări.
Un alt ornament din biserica noastră este orga făcută în 1847, considerată de fapt ca și monument de artă. Original această orgă a fost construită pentru biserica romano-catolică din Sălacea și care a fost cumpărată în 1870 de parohia din Șimian de la fostul ei proprietar.
Biserica noastră avea două clopote vechi. Parohia l-a cumpărat pe cel mic în 1693 iar pe cel mare în 1744. Din păcate în primul Război Mondial amândouă clopote au fost topite. În 1924 parohia a reușit să toarne noi clopote, parțial din resurse proprii, parțial din darurile primate de la locuitorii Șimianului care au emigrat în America. Ambele clopote au fost turnate în Arad, cel mare are 290 kg, cel mic 190 kg. Diametrul clopotului mai mare este 82 cm și pe ambele părți se scrie: CU COLABORAREA MAGHIARILOR DIN ȘIMIAN EMIGRAȚI ÎN AMERICA ÎN LOCUL CLOPOTELOR DISTRUSE ÎN RĂZBOIUL MONDIAL. 1924. CREDINCIOȘII REFORMAȚI DIN ȘIMIAN L-AU CONSTRUIT PENTRU GLORIA DOMNULUI. L-A TURNAT KÖNIG FRIGYES ÎN ARAD. 1924.
Diametrul clopotului mai mic este de 65 cm și pe el se află inscripția următoară: L-AU CONSTRUIT CREDINCIOȘII DIN ȘIMIAN PENTRU GLORIA DOMNULUI. L-A TURNAT KÖNIG FRIGYES ÎN ARAD. 1924.
După mai mulți ani de muncă, în 2004 credincioșii au terminat construirea catafalcului din cimitir, cu ajutorul consiliului comunal și în 2005 au început construirea bisericii din Șimianul Nou, cu ajutor din străinătate.
Credincioșii noștri au la dispoziție un teren agricol de 10 ha, și mai sperăm că vom primi înapoi încă 25 ha de pământ. E în curs de revendicare și fosta clădire bisericească a școlii.
Biserica noastră are o relație foarte bună cu biserica romano-catolică și cu cea ortodoxă.
Cerem binecuvântarea Domnului ca credincioșii noștri reformați să audă chemarea clopotelor și să frecventeze casa Domnului unde pot primi consolidare, credință și speranță prin vorbele sfinte ale Domnului. Astfel reușim să păstrăm și să protejăm darul cel mai frumos al strămoșilor noștri, și anume credința noastră maghiară-reformată și biserica noastră maghiară-reformată.
Preotul Fülöp János